Guvernul USL condus de Premierul Victor Ponta a inclus într-un proiect de ordonanță de urgență o măsură prin care să fie majorat pragul de la care instituțiile statului pot achiziționa produse, lucrări sau servicii fără licitație. De la 15.000 euro la 30.000 euro. Motivul este „flexibilizarea si transparentizarea” procedurii de achiziție.Sincer, mi se pare fenomenal. Cu alte cuvinte, avem o problemă de transparență. Pe care o tratăm cu un plus de opacitate. Se spune că, uneori, cui pe cui se scoate. Sunt, însă, unele situații în care mai bine nu mai pui mâna pe metal. Mai ales pe arginți.
Într-o formă sintetică, argumentul meu este următorul: nu poți opri scurgerea de bani lărgind gaura prin care se produce risipa. Este ca și cum ai schimba un cufăr lipsit de lacăt cu butoiul danaidelor. În opinia dumneavoastră, care proces oferă mai multă transparență? O licitație publică în care oricine poate verifica ofertele depuse și în care poate fi tras la răspundere managerul întreprinderii dacă face achiziții la prețuri mai mari decât cele de pe piață? Sau o cheltuială discreționară făcută de managerul respectiv – care nici măcar nu trebuie să se justifice, pentru că, oricum, nimeni nu îl verifică?
Un prieten îmi spunea la un moment dat că cineva poate afișa o imagine falsă pentru multă vreme. Adevăratele trăsături de caracter le vezi în frânturi mici și aparente. Trebuie sa îi dau dreptate.
Imaginea de la care guvernul Ponta a plecat a fost una pro-business și a primit la momentul respectiv un vot de încredere din partea majorității oamenilor de afaceri din România. Din păcate, de la vorbă până la fapta este o distanță foarte mare. Cel puțin în cazul actualului executiv. Promisiunile au fost mari și serioase. Cu toate acestea, în doar câteva luni, performanțele economice sunt departe de țintele declarate inițial. Statul nu a privatizat nimic și nici nu pare să dorească să facă acest lucru. Actualul ministru al economiei promitea că până la sfârșitul lunii va fi anunțată privatizarea și prețul ofertei Transgaz. Nu am văzut nimic în acest sens. Leul s-a depreciat puternic, iar majoritatea instituțiilor interne si internaționale au recunoscut că o mare parte din vină o are și instabilitatea politică. Și, cel mai rău, pe plan internațional imaginea României a devenit similară cu fostele republici componente URSS – în care dreptul asupra proprietății și constituția sunt niște mofturi aflate la bunul plac al conducerii țării. Nici unul dintre aceste fenomene nu are darul de a încuraja mediu de business din România. Dimpotrivă. Orice investitor echilibrat se poate întreba care sunt costurile retragerii investiției sale. Iar dacă încă nu a investit se va felicita pentru faptul că nu a făcut-o. Apoi își va îndrepta atenția către medii mai calme și mai predictibile. În fond, domnia legii, mai ales pentru investitori, este de aur. Nu poți investi cu succes în lipsa predictibilității oferite de legi stabile. Nu ai cum dezvolta prin afaceri o zonă, cât timp autoritățile politice nu fac nimic pentru a sprijini acest demers. Nu ai șanse de reușită în afaceri atunci când politicienii unei țări contrafac adevărul, atunci când blochează accesul la cunoaștere.
Realitatea nu se construiește din declarații televizate si comunicate de presă, ci din activitatea puțin vizibila, aproape anonimă, de zi cu zi. Ce realitate construiește pentru România guvernul Ponta crescând nivelul transparenței prin opacizarea procedurilor de achiziție publică? Asta să fie oare calea spre Europa? Ce mesaj credeți că va primi România din partea Comisiei Europene referitor la „flexibilizarea si transparentizarea” licitațiilor publice? Cu siguranță va fi o lecție de transparență.
http://www.contributors.ro/economie/promisiunile-pro-business-ale-guvernului-ponta-sunt-foarte-departe-acum/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu